Dimensiunile care nu sunt notate individual urmează nota proprie de toleranță generală a acelui desen. Un număr de grad mai mic este mai strâns. Frezarea și strunjirea obișnuite urmează nota despre cotele netolerate de pe desen. Găurile de precizie, suprafețele de contact și cerințele în limita a 0,01 mm trebuie notate pe desen, iar un inginer confirmă dacă pot fi îndeplinite. Pagina de ofertă spune că toleranțele critice urmează desenul.
0,001 mm și ±0,002 mm nu sunt toleranța implicită pentru toată piesa. Tabelul de capabilitate spune precizie până la 0,001 mm, iar elementele fine sunt în mod obișnuit ±0,002 mm. Acestea țin de capabilitatea pe cinci axe sau de prelucrarea de finisare. Desenul rămâne cel care guvernează. Ambele niveluri trebuie numite, confirmate în DFM și de obicei iau timp în plus. FAI sau CMM pot fi selectate. Nu sunt o garanție pentru toată fabrica.
Suprafețele de contact sunt în mod obișnuit ±0,02–0,05 mm. Un reper numit pe desen poate ajunge la ±0,002 mm. Când declarația de capabilitate ajunge la 0,001 mm, desenul și lista de inspecție rămân cele care guvernează. Când tot desenul este ±0,1 mm, dar suprafața de contact care poziționează de fapt are nevoie de ±0,02–0,05 mm, strângeți doar fețele de asamblare și lăsați restul la toleranța generală a desenului.
Un STL fără unități și fără toleranțe nu este tratat ca o recepție fină. PDF poartă toleranțele. STEP poartă forma. Dacă cele două nu se potrivesc, aliniați-le înainte ca prețul să fie blocat.
Notați pe PDF găurile critice, suprafețele de contact și dimensiunile mai strânse de 0,01 mm, încărcați STEP și vedeți prețul de referință defalcat. Un preț de referință nu este un contract. Elementele strânse au nevoie de confirmarea unui inginer.